Desi sunt nascut si crescut in tinutul Gorjului, nu apucasem să văd încă Peştera Polovragi. Vizitasem de două ori Peştera Muierilor de la Baia de Fier dar niciodata pe cea de la Polovragi. Cum citisem de multe ori în ultima perioadă de Cheile Olteţului, gândul că am fost de mai multe ori la Amsterdam decât prin preajma locurilor natale nu mi-a dat pace si in a doua duminica din gustar am facut un tur de forţă: Cheile Olteţului, Peştera Polovragi şi Peştera Muierilor. Pentru mine, un avid de secrete si lucruri nelamurite din punct de vedere ştiinţific,  Peştera Polovragi a fost o minune care m-a făcut să deschid ochii mari …

…şi să-l pun pe Google la treabă sa-mi spună cât mai multe lucruri.

Punctul de plecare: Peştera Polovragi, rezervaţie speologică, are o lungime explorată de 10,8 Km, lungimea totală nu este cunoscută (sau nu e declarată) şi nu se cunoaşte unde este ieşirea (sau intrarea, depinde de unghiul din care priviţi). In jurul pesterii Polovragi se impletesc mai multe legende. Una dintre ele ar fi ca aceasta cealalta iesire din pestera se afla tocmai in Transilvania. Deocamdata lungimea acestei pesteri atinge 10 km si inca cercetarile continua asa ca, cine stie, poate intr-o zi o sa ajunga in Transilvania. In Peştera Polovragi sunt urme ale folosirii sale drept turnătorie de metale de către daci, iar o legendă spune că aici s-ar fi refugiat Zamolxis, legătură cu realitatea fiind că deasupra peşterii se află o cetate geto-dacică aproape necunoscută. [GJ-IV-m-B-09499 Crucea lui Ursache]

Pe lângă faptul că este una dintre cele mai lungi peşteri din România, explorarea ei nefiind încă finalizată, peştera atrage an de an mii de turişti, prin galeriile fosile sau active care formează un adevărat labirint. Între nenumăratele legende care s-au născut din aceast loc (unde, se pare, ar fi locuit acum mii şi mii de ani uriaşii) una a fost mai puternică şi a rezistat în timp: se spune că aici trăieşte încă Zamolxe, zeul dacilor, iar picăturile ce se preling din ţurţurii de piatră sunt lacrimile vărsate de el după cucerirea Daciei…
Aflată într-o zonă turistică foarte frecventată, peştera este electrificată parţial, are un circuit vizitabil accesibil tuturor. Este deschisă tot anul şi este deservită de ghizi. În galeriile active se pot practica în condiţii foarte bune explorarea subacvatică sau scufundările de agrement. [Gazeta de Sud]

Unul dintre miturile străjuite de localnicii din Polovragi, judeţul Gorj, este cel al aurului ascuns în peştera lui Zamolxe [Adevarul]

Dacii, nu au avut alta patrie decat Dacia lor Nemuritoare, care s-a divizat mai apoi in Dacia Libera si Dacia Felix. Ei, s-au incapatanat sa ramana “agatati de muntii lor”, in singurul loc care le-a fost matca, cuib de dor, izvor al cunoasterii, lapte matern si caldura a sufletelor libere. Despre credinta dacilor, se vorbeste mult si cu documentatie , izvoare istorice, arheologice, etc, despre unele aspecte, cum ar fii credinta in zei, mai precis, cel care e zeul dacilor liberi de pretutindeni, ZAMOLXIS, pomenit de parintele istoriei, Herodot, intr-o aura spectaculosa..despre alte lucruri, se spun si se aduc prea putine dovezi, ori insuficiente, ori inexistente…[Pe “urmele” Sibillei…]

Dacii si-au luat parese numele de la tara in care traiau, iar doctrina lui Zamolxis a inspirat acestora cautarea mortii eroice, lipsa de teama inaintea mortii, moarte care era privita ca o trecere, o etapa sacra in calea spre nemurire, spre renastere. Invatatul Zamolxe, cel care a purtat numele zeului Zamolxis, a fost descris astfel ” povestesc istoriile ca a fost minunat de intelept in filozofie “. Zamolxis insusi sa-l fii inspirat pe Marele Preot, cel care cu rabdare a cultivat in randul dacilor sai invataturile Zeului Stancilor, sau, sa fii fost chiar EL, Zamolxis, care din iubire, dragoste si credinta, cu multa rabdare si intelepciune sa fii pogorat intre dacii si sa-i pregateasca din timp pentru Marea Revenire… si asta vom afla cu siguranta, pregatiti numai sa fim sa privim Adevarul in ochi si cu seninatate… caci Sfinxul ne priveste cu ochii sai blajini si intelepti de atata timp…. si, nu intamplator….
Ma gandesc la cuvintele incarcate de profunzime, ” daca nu ai suferit niciodata, inseamna ca nu esti binecuvantat ” ( Edgar Allan Poe ), si nu vreau sa nu cuget cu indrazneala, oare suferintele poporului meu atat de temut si de respectat, pentru ca va fii din nou respectat asa cum merita, aceste suferinte sa-i aduca binecuvantarea… eu zic ca va sosii si momentul cand trezirea spirituala se va naste si, o data cu ea vom cunoaste multe, vom renaste! [ZAMOLXIS, ZEUL STANCILOR…]

Cea mai mare si cea mai interesanta dintre pesterile vaii Oltetului este “Pestera lui Pahomie” de la Polovragi, un vechi meandru subteran al Oltetului, sapat in versantul stang al cheilor la 20 m fata de talveg si la 200 m de la intrarea in chei.

Este o pestera lunga de peste 9000 m având galeria principala in cea mai mare parte orizontala din care se desprind mai multe culoare laterale in parte colmatate cu aluviuni. De-a lungul galeriei se disting trei sectoare.

Primul sector incepe de la fosta resurgenta si pâna la Culoarul Stâlpului si incepe cu doua culoare laterale mici, mai important fiind cel din dreapta numit “Culoarul liliecilor”. Galeria, electrificata, continua cu inaltimi de 2-8 m si latimi in jur de 10 m. Sunt frecvente prabusirile, scurgerile din tavan, hornurile; aici se deschid culoare secundare mici, dar destul de impodobite cu calcita.

Sectorul Ogiva, delimitat de Culoarul Stâlpului si Culoarul Sufocat, incepe la aproximativ 400 m de la intrare. Pe parcursul lui se mentine aceeasi latime, insa inaltimea variaza intre 0,5 si 2 m. Gradul de concretionare se reduce, plafonul corespunzând unei suprafete de strat.

Ultimul sector de la Culoarul Sufocat si capatul nordic al galeriei continua pestera pâna la un sorb colmatat. Aici inaltimea si latimea se reduc, iar formatiunile stalagmitice sunt mai numeroase spre extremitatile sectorului.

Pestera Polovragi este relativ calda, umeda, lipsita de curenti de aer. Biospeologic, pestera este putin interesanta, având o fauna saraca si o singura specie troglobionta: Trachysphera spelaea.

Pestera prezinta deosebit interes din punct de vedere geomorfologic si peisagistic.[Calificativ.ro]

…Regimul trecut a organizat aici o tabara internationala de speologie. Atunci a fost cand speologii cehi au avansat inca mai mult decat inaintasii lor de acum un veac. Dar intr-un loc de la radacina muntilor au fost nevoiti sa se opreasca. Singura cale de inaintare presupunea taierea partiala a unor stalagmite, cu ferastraie din cele mai fine. Ei auzisera de comoara dacilor si sperau ca vor da de ea chiar acolo. Se spunea ca si Zamolxis lasase giuvaeruri nepretuite. Asa ca au inceput lucrarea. Dupa 3 zile si 3 nopti de inaintare spre Transilvania, dincolo de Parang, la sute de metri adancime, lame subtiri de ferastrau incercau sa deschida drumul secret al dacilor. Dar n-a fost sa fie! Cum incepeau delicata operatie, cum se declansa un zgomot ciudat, ca de masina ce se pravaleste in prapastie. Un clantanit metalic incredibil, un scrasnet ca de frane, fier pe fier. La inceput, cehii au crezut ca le tiuie urechile din cauza presiunii prea joase. Si-au scos mastile si si-au aprins o tigara. Un curent neasteptat de aer prelua imediat fumul. O mica galerie laterala, si-au spus. O fisura pe undeva, prin apropiere. Un semn bun. Si au inceput din nou sa taie. Aveau de gand sa largeasca doar cu 30 de centimetri, ca sa poata inainta. Se si vedeau intr-o sala boltita, plina cu aur si pietre pretioase, ca in filmele cu Ali Baba. Dar camionul acela dracesc “se rostogolea” iarasi in rapa. Neinsemnatul scrijelit de bomfaier se transforma intr-un urlet amenintator. Bietii oameni si-au facut cruce cu limba si au facut calea intoarsa. Nimeni, dupa ei, n-a mai indraznit sa se aventureze atat de adanc sub munte.
La “Galeria Ispasirii”, in zona turistica, este ceva obisnuit sa simti furnicaturi in corp, chiar in dreptul “Tronului lui Zamolxis”. Au venit unii cu detectoare de biocurenti, iar de la un loc, spun ghizii, acele o luau razna, invartindu-se fara noima, ca in prezenta unei fiinte vii, extrem de incarcate cu energie. Lenuta Papurica a auzit despre multe astfel de intamplari, caci mai sunt si “braconieri” ai pesterii, care intra pe ascuns, spargand portile. Cu ochii ei i-a vazut insa pe “respinsi”, persoanele care nu pot intra in pestera. Deodata, dupa primele zeci de metri, li se face rau, abia mai respira, cad din picioare. Obisnuia sa plateasca un flacau din sat care s-o ajute in astfel de cazuri.
Dar pe sarmanul Mituta nu l-a mai putut ajuta nimeni. Nici macar Ionica, prietenul lui, care a asistat neputincios la moartea acestuia. Cica baietii astia, mai strengari, mai aventurieri, auzisera de patania cehilor si au hotarat sa le calce pe urme, doar-doar vor gasi comoara. N-au apucat ei sa treaca dincolo de portile metalice, ca dintr-un horn al pesterii, situat chiar deasupra Oltetului, au tasnit limbi de foc. Aur! a strigat Miluta, apucand tarnacopul cu strasnicie si incercand sa loveasca stanca ce parea incandescenta. A lovit o data si pana aici i-a fost: tarnacopul i-a ricosat drept in frunte, omorandu-l pe loc. Ionica, bietul, a mai trait doar cat sa povesteasca in sat; si-a gasit moartea la scurt timp, de la o boala necunoscuta. Atunci s-a vorbit din nou de blestemul lui Zamolxis, sub pecetea caruia s-ar afla comorile ingropate si chiar pestera.”

http://www.formula-as.ro/articol.php?nrrev=450&&idart=2100&&numecap=Societate&&cc=dacil

Ce se stie despre Pestera lui Zamoloxe circula de regula sub numele de legenda. Se spune ca aici ar fi stat Zamolxe 3 ani ascuns, ca ar fi locuit daci, ca aceasta pestera este lunga de cca 10 km si face legatura cu Transilvania, aproape de Sarmisegetuza, ca numele Polovragi provine de la o planta disparuta.
Ei bine, nu e o legenda. Chiar s-au gasit dovezi – urme de prelucrare a metalului, datand din vremea dacilor. Pestera chiar are peste 10 km si intr-adevar face legatura cu Transilvania – doar cca. 900 m din ea este iluminata, dar sapaturile au mai continuat si s-a descoperit in acest fel legatura cu Sarmisegetuza. Cercetarile continua si in prezent – mai exact, la o perioada de 3 luni – sapaturile se reiau. Polovragi chiar provine de la numele unei plante – Polovraga – cu ajutorul careia dacii vraci puteau vindeca orice boala. Dupa ce vracii daci au disparut, de-al lungul timpului, calugarii se pare ca au pastrat o parte din acele taine si au continuat apoi vindecarile. De asemenea, si in pestera s-au gasit urme ale calugarilor ce au locuit acolo.
Dincolo de aceste date si de misterul ce inca se ascunde in acele locuri, cel putin eu am simtit Pestera lui Zamolxe ca pe un loc special. Nu va fie teama cu ce va imbracati, pentru ca nu este frig in pestera (desi eu asa ma asteptam). Mi-am luat o geaca groasa cu mine si in pestera ma incalzisem. De asemenea, cred ca datorita oxigenului eliminat din apa (umiditatea este foarte mare), aerul iti da o energie puternica. Desi eram dupa o zi de drumetii si oboseala ma ajunsese, in pestera am prins o energie extraordinara de ma simteam in stare sa urc un munte alergand.

Calugarii au ingrijit cu sfintenie acest loc mai bine de 300 de ani, dand crezare legendelor in care numerosi stramosi daci s-au retras in pestera, mai ales dupa ce un calugar a stat 6 luni in pestera in asceza! Interesanta este credinta si respectul pentru stramosii geto-daci, combinate cu elemente din religia crestin-ortodoxa manifestate de preotii din zona si chiar de cei care ingrijesc acum de pestera. Din spusele ghidului, pestera Polovragi comunica cu Transilvania, fapt nedemonstrat inca decat pe aproximativ 10km parcursi in picioare, apoi in “mersul piticului” si in cele din urma taras prin galerie! Pentru cei preocupati de speologie, o expeditie condusa in noiembrie 2007 a facut cel mai lung drum, utilati cu cele necesare, cu costume de protectie, cu un medic in echipa, nereusind sa inainteze mai mult pentru ca 2 membrii s-au blocat si s-au panicat in incercarea de a inainta! Dupa ce au reusit sa ciopleasca stanca pentru a-i elibera, au observat la iesire ca slabisera in greutate, nu atat din cauza efortului depus, cat din cauza stresului si fricii generate de inaintarea in necunoscut…
Multe expeditii au incercat sa afle secretele pesterii, de la cea a profesorului Plopsor in cautare de dovezi antice(vase din ceramica si lut) de locuire a pesterii, pana la cautatori de comori si bioenergeticieni dotati cu aparate de masura.
Ca o ciudatenie, ghidul pesterii a simtit la un moment dat indemnul sa-mi spuna ca si Pavel Corut a vizitat in repetate randuri pestera si s-ar fi inspirat pentru romanele sale din legendele locului si observatiile proprii!

http://www.octogonul.myforum.ro/-vp6274.html

Pestera are o vechime de peste 7 milioane de ani. Aici s-au gasit desene rupestre, dar si texte cu scriere cuneiforma sapate in piatra. Sectorul cu aceste scrieri este acum conservat si s-a interzis accesul, pentru cercetare.

http://www.vacantesicalatorii.ro/modules/revista/articole/articol.php?artID=1863

Ajungem imediat la un perete la care ramanem fascinati. Ghidul ne povesteste ca si cum ar fi cel mai normal lucru din lume ca pe perete e scrisul dacilor! Culmea e ca nimeni nu intreaba nimic, si nu cred ca pentru ca li se parea normal ca dacii sa scrie, ci mai degraba din ignoranta. Nici noi nu intrebam, facem poze sa studiem acasa ciudatele linii si puncte. A, intre timp mai aflam si ca niste egipteni au venit de curand sa filmeze acolo un documentar, “Legenda lui Zamolxis” sau asa ceva. Bine ca fac ei, pe noi romanii nu ne intereseaza:((

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/grup2/polovragi.htm

Popularity: 17% [?]