Bilunarul Q Magazine a publicat un ghid bine documentat de anulare a amenzilor radar, care a generat numeroase reactii. Prin amabilitatea jurnalistei Floriana Jucan, citynews.ro va ofera posibilitatea de a afla cum puteti sa preintampinati eventuale abuzuri din partea politiei atunci cand sunteti oprit in trafic.

Am preluat aici materialul doar din dorinţa de a-i ajuta pe cei care au nevoie de sfaturi, bazându-ne pe fluxul de vizitatori care vine pe acest blog folosind Google şi pe articolele cu aceaşi temă publicate aici.

Te-a oprit radarul pe motiv că goneai automobilul cu viteză peste limita legală? Ai primit o amendă usturătoare şi puncte de penalizare? Sau poate chiar ţi s-a ridicat permisul pe motiv că ai depăşit cu peste 50 km/h  limita legală în localitate? Q Magazine vă prezintă, în exclusivitate, un ghid de anulare a amenzilor radar!

Nu e niciun motiv real de îngrijorare pentru că, de cele mai multe ori, agenţii rutieri abuzează de aparatul radar, iar mulţi nu ştiu sau nu vor să completeze un proces verbal de contravenţie, după cum cere legea. Aşa că amenda poate fi lesne anulată, iar permisul ridicat pentru trei luni poate fi recuperat în doar câteva zile. Cum anume? Aflaţi în continuare, graţie unei ample investigaţii făcute de reporterii noştri atât asupra fenomenului în sine, cât şi a practicii judiciare în domeniu.

Filozofia agentului rutier. Primul lucru pe care trebuie să-l ştiţi despre agenţii rutieri este că ei nu sunt interesaţi decât să-şi facă planul la amenzi, pentru a se remarca profesional. Nimeni în interiorul Poliţiei Române nu va recunoaşte că de acest lucru depinde într-o măsură cariera unui poliţist rutier, ori că există sisteme de recompensare pentru agenţii cei mai zeloşi. De aceea, agenţii rutieri nu pun accent pe prevenţie, ci se comportă ca nişte “pândari”, care se bucură ca nişte copii atunci când te-au prins cu radarul. Nu-i interesează niciodată de ce ai depăşit un tractor care abia se târa cu 20 – 30 km/h, blocând şoseaua şi formând coloană în spate, te vor amenda pe loc dacă te înregistrează că ai depăşit 61 de km/h. Fără să le pese de ideea de fluenţă a circulaţiei şi că n-ai pus pe nimeni în pericol.
Pe de altă parte, agentul rutier este un mic birocrat sătul să completeze  procese-verbale de contravenţie. Este superficial şi face greşeli impardonabile în majoritatea cazurilor, care ar genera anularea „de pe scaun” a muncii lor. Cei care operează aparatele radar nu respectă întotdeauna instrucţiunile de folosire, ba chiar le „meşteresc”, ceea ce a făcut să ducă şi la surprinderea unor viteze vădit imposibile, de 500 km/h, dar care nu i-a impiedicat să taie amendă. Mulţi agenţi nu au completat niciodată un proces-verbal corect, pentru că nu li s-a cerut niciodată performanţă la acest capitol. Chiar dacă realizează că greşeşte, agentul nu se impacientează că un act întocmit de el ar putea fi anulat de instanţă. O dată pentru că nu răspunde de niciun fel. A doua oară pentru că puţini sunt şoferii care ajung să conteste în instanţă un proces-verbal de contravenţie, şi mai puţini fiind cei care reuşesc să-l anuleze. Pentru că hăţişurile legislaţiei rutiere nu sunt la îndemâna oricui, iar şoferii preferă să plătească câteva milioane decât să umble câteva luni prin tribunale. La zecile de amenzi pe care le aplică zilnic, ce-i pasă agentului că una-două vor fi anulate!? Aşa gândeşte agentul rutier, dar tocmai această mentalitate constituie avantajul şoferului.

Ce facem când ne prinde radarul. Niciun motiv de panică. Dacă depistezi că eşti luat în vizor, frânezi uşor, fără să pui în pericol participanţii la trafic. Dacă figura n-a ţinut şi eşti tras pe dreapta, după ce agentul rutier îşi declină identitatea, ceri politicos explicaţii asupra motivului opririi. Evident ţi se va spune că ai depăşit viteza legală şi ţi se vor cere actele. Pe care e recomandabil să le prezinţi, chiar dacă agentul îţi dă de înţeles că vrea să-ţi reţină permisul. Se va completa apoi procesul-verbal şi ţi se va cere să menţionezi ce obiecţiuni ai cu privire la contravenţia constatată şi amenda aplicată. Este o obligaţie a agentului rutier să te informeze că ai dreptul să faci menţiuni, altminteri procesul-verbal este nul. Există şi posibilitatea refuzului din partea şoferului, caz în care agentul trebuie să găsească imediat un martor care să ateste acest refuz, altminteri e iar motiv de nulitate. Dacă nu există niciun martor în preajmă (care nu poate fi un coleg poliţist), eşti ca şi scăpat.

Obiecţiuni la cinemometru. Marea dilemă e însă ce trecem la capitolul obiecţiuni. Că n-am circulat cu viteza pretinsă de agent nu e un motiv suficient, care să ţină în instanţă, chiar dacă acesta este adevărul. Aici începe bâlciul! Conform legii, agentul rutier nu e obligat să vă arate pe aparatul radar filmul cu viteza înregistrată. Este însă obligat să menţioneze în procesul-verbal, la rubrica descrierii faptei, marca, tipul, seria şi numărul aparatului radar folosit (cinemometrul-radar).
Această obligaţie este dată de art. 109 din OUG nr. 195/2002 Republicată. În practică, de multe ori agentul nu face menţiunea sau dacă o face, spune doar atât: “a fost înregistrat de aparatul radar omologat şi verificat metrologic”, ceea ce constituie o gravă omisiune, întrucât dacă nu se menţionează marca, tipul seria şi numărul aparatului radar, acesta nu poate fi contestat în instanţă – loc unde se poate solicita administrarea probei cu buletinele de omologare şi verificare metrologică. Inexistenţa menţiunilor complete cu privire la aparatul radar folosit este caz de nulitate absolută, iar instanţele de judecată ţin cont de acest lucru.
Legat de acest aspect e bine să cunoaşteţi şi Norma de Metrologie Legala NML 021-05 din 23.11.2005 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1.102 bis din 07.12.2005), care prevede la art. 4.3: “Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate şi sigilate şi sunt însoţite de buletinul de verificare metrologică în termen de valabilitate”. În instanţă puteţi solicita această probă, caz în care veţi constata că Poliţia va ridica din umeri, nu va putea convinge judecătorul ce aparat a folosit, şi se va ajunge la anularea procesului-verbal.
Revenind la obligaţia agentului rutier de a completa datele despre aparat, veţi constata că atunci când se prezintă cu procesul-verbal completat pentru a vă cere să faceţi obiecţiuni, el deja a scris rubrica cu descrierea faptei, în care a omis referirile la aparat.

Recomandare: menţionaţi în procesul-verbal că nu vi s-au prezentat dovezile legale pentru cinemometrul-radar. Sau nu obiectaţi nimic despre acest lucru, va fi atuul dvs. pe care îl veţi fructifica în instanţă.

Agentul substituit. Cea mai gravă greşeală pe care o comit agenţii rutieri este că cel care te opreşte şi îţi aplică amenda nu este şi acelaşi care te înregistrează cu radarul.
Articolul 21 al Legii nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, prevede că: „În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea”.
Din interpretarea acestui text de lege, reiese obligaţia pentru agentul constatator (operatorul radar) de a fi acelaşi care aplică şi sancţiunea, prin proces-verbal. În practică, agentul care te trage pe dreapta şi completează procesul-verbal, nu a constatat nimic, ci doar i s-a comunicat prin staţia-radio o presupusă viteză de către un coleg care opera un radar undeva în urmă. Procedura e profund ilegală. Norma de Metrologie Legala nr. 021-05 stipulează la articolul 4.2. ca “Măsurările şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificaţi”, precum şi la articolul 4.4: “Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere, dacă nu sunt respectate cerinţele art. 4.1…4.3″.
Substituirea agenţilor reprezintă prin urmare un caz de nulitate absolută a procesului-verbal. O dată pentru că cel care a constatat contravenţia ia de bun ce zice un coleg, şi a doua oară pentru că nu are calitatea de “operator radar”. În concluzie, puteţi menţiona aceste aspecte în procesul-verbal.

Plângerea la instanţă. Vi s-a înmânat procesul-verbal, în care scrie că puteţi să faceţi plângere împotriva lui, în termen de 15 zile, la judecatoria de pe raza localităţii unde s-a comis fapta contravenţională. Chiar dacă nu locuiţi în zonă, ci aţi fost amendat undeva în ţară , nu trebuie să bateţi drumurile. Redactaţi plângerea în care menţionaţi datele dvs. de identitate şi în care cereţi anularea procesului-verbal cu seria si numărul… pe motiv că reţine o faptă neadevărată. Şi atât. Nu daţi niciun fel de detalii referitoare la încălcările legii făcute de agentul rutier. Menţionaţi însă în plângere, mare şi citeţ, că solicitaţi să vi se comunice toate înscrisurile depuse ca probe în dosar de către Inspectoratul de Poliţie care va fi partea dvs. adversă în proces. Trimiteţi plângerea, însoţită de o copie a procesului-verbal atacat, prin Poştă (recomandată cu confirmare de primire). Şi aşteptaţi să fiţi citat. Dacă Poliţia nu depune nimic, procesul-verbal se va anula, iar sentinţa vă va fi comunicată. Daca va depune acte, le veţi primi prin poştă, acasă. În caz că vi s-a ridicat permisul, veţi avea puţin de alergat pentru recuperarea lui. Dar merită decât să staţi fără el trei luni. Depuneţi plângerea personal la judecătorie şi luaţi un certificat de grefă cu menţiunea că aţi contestat procesul-verbal seria şi numărul… Cu certificatul vă prezentaţi la Inspectoratul Judeţean sau cel din Bucureşti, de unde vă ridicaţi permisul, în posesia căruia veţi rămane cel puţin până când procesul se va finaliza definitiv.

Ce probe depune poliţia. În cazul în care Poliţia prezintă probe, aceasta va depune, de regulă, o fotografie sau câteva cu autoturismul înregistrat, având în partea de jos trecute datele tehnice reţinute de radar. Aici apar minunile. Dacă veţi constata că numărul de înmatriculare nu se poate citi, aţi scăpat!  Norma de Metrologie Legală nr. 021-05 prevede la articolul 3.5.1: “Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: data şi ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuata autotestarea (conform 3.2.6.); imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia”. Unele fotografii au înaintea cifrei de viteză trecută litera “T”, despre care surse avizate din Poliţie susţin că reprezintă “Test”, adică aparatul îşi făcea autotestarea. Pentru a combate acest lucru, puteţi cere în instanţă să se prezinte manualul cinemometrului-radar utilizat, pentru a se demonstra semnificaţia reală a literei.

O altă minune, frecvent întâlnită, o reprezintă apariţia în imaginile depuse de Poliţie a mai multor autovehicule. Dacă vă aflaţi în situaţia aceasta, aţi câştigat, deoarece Norma de Metrologie Legală prevede la articolul  4.4: “Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere dacă nu sunt respectate cerinţele 4.1. … 4.3. din prezenta normă, precum şi în următoarele cazuri: dacă măsurările au fost efectuate în condiţii de ceaţă, ploaie, ninsoare sau furtună; dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staţionar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mişcare; dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidenţă”. Orice dubiu cu privire la condiţiile mai sus enumerate va fi în favoarea dvs., întrucât, e important de ştiut că un proces contravenţional se judecă în privinţa probelor potrivit normelor de drept penale. Este stabilit de CEDO de la Strasbourg în mai multe cauze (“Anghel contra Romaniei” – 2007 si “Ozturk contra Germaniei” – 1984). Adică beneficiind de prezumţia de nevinovăţie şi de principiul “in dubio pro reo” – orice dubiu se interpretează în favoarea acuzatului.

Şanse mari de reuşită. În funcţie de probele depuse de Poliţie , vă puteţi construi strategia de apărare. Puteţi cere instanţei să solicite Poliţiei să prezinte toate probele, de la înregistrarea video şi până la actele despre aparatele radar şi cursurile de operatori radar urmate de agenţi, inclusiv dovezi dacă radarul era omologat pentru înregistrări din mers sau în regim staţionar. Cum fiecare caz are particularităţile lui, şansele de câştig ţin de isteţimea fiecăruia şi de aprofundarea legii. Dacă nu vi s-a dat câştig de cauză la judecătorie, nu vă impacientaţi, aveţi drept de recurs la instanţa superioară în grad – tribunalul. Deci mai aveti o şansă. Important este că aceste procese nu costă nimic, nu sunteţi obligat să vă prezentaţi la judecată, dar vă dau dreptul să cereţi cheltuieli de judecată, în caz că aţi angajat un avocat sau aţi efectuat deplasări, cazuri în care trebuie să depuneţi la dosar copii după chitanţe.

Conform statisticilor pe ultimii ani, doar 1,5 – 2% din procesele-verbale de contravenţie emise ajung să fie contestate în instanţă. Peste o treime sunt câştigate de către şoferi, fapt ce demonstrează că Poliţia are serioase probleme atunci când i se cere să facă dovada legalităţii sancţiunilor aplicate.

Popularity: 34% [?]